Creditul cu buletinul - problema sau solutia creditarii?

Cei mai multi romani, daca sunt intrebati care au fost experientele lor in accesarea unui credit, vor pune pe primul loc nemultumirea, pana la frustrare, fata de birocratia bancilor, adica numarul mare de hartii, si drumuri intre angajator si banca, pe care trebuie sa le faca in acest demers. Asta, dupa ce a fost depasita perioada in care nivelul mare al dobanzilor era principala tinta a comentariilor negative.

Cererea de creditare este acum pe crestere, dobanzile au atins minime de neimaginat acum cativa ani, lichiditatea in piata e la cote maxime, ceea ce a atras cresterea apetitului si a nevoii bancilor de creditare. Prin urmare, putem spune ca “s-au aliniat astrele” si avem toate premisele pentru o crestere consistenta si sustenabila a creditarii. Insa riscam, in continuare, sa ne sufocam in hartii, neaparat si obligatoriu stampilate, si pana la Dumnezeu ne cam mananca sfintii pana luam un credit.

De-a lungul anilor, numarul documentelor necesare unui dosar de credit s-a tot marit. Pe aceleasi considerente ca si fiscul in combaterea evaziunii, reducerea fraudei si “prudenta” in calificarea unui client au condus de fiecare data la o “hartie in plus”. Validarea hartiilor are ca suprema dovada stampila. Ajungem astfel la importanta formei si a nu a fondului claselor de risc.

Nu inventam noi apa calda, solutia pentru debirocratizare si control este informatizarea. Care este de fapt rolul listei interminabile de acte, documente, dovezi, adeverinte de salariu, adeverinte pentru alte venituri, explicatii pentru fiecare tip de venit, cuantumul si sursa, facturi de utilitati, dovezi de domiciliu, certificate de casatorie, divort sau deces dupa caz, declaratii pe proprie raspundere, documente despre creditele anterioare, documente de la fosti angajatori sau de la institutii guvernamentale, extrase de cont si multe alte acte la cerere?

Scopul este certificarea venitului actual si istoric, determinarea gradului de indatorare, stabilirea comportamentului de plata si al clasei de risc si validarea datelor demografice ale clientilor. Or, toate aceste informatii (si nu numai) se gasesc in baze de date ale institutiilor de stat sau ale unor entitati private validate.

Interogarea si verificarea incrucisata a acestor informatii ar reprezenta saltul important si necesar catre un altfel de banking al secolului XXI, cu multiple avantaje pentru cele doua parti implicate, banci si clienti: eficientizarea proceselor bancare, supletea organigramelor de resurse umane, predictibilitate in decizii, sustenabilitatea creditarii, consistenta seriilor de date statistice pentru calibrarea scoringurilor si, nu in ultimul rand, o altfel de experienta a consumatorilor.

Am putea asista, in sfarsit, la un inceput de tranzitie de la supra-birocratie la informatizare si simplificare, pentru ca, iata, ceea ce era de demonstrat s-a si demonstrat deja: exista o banca in Romania care a renuntat la toate documentele de venit si realizeaza direct interogarea la ANAF, cu acordul clientului, pentru cuantumul si istoricul veniturilor.

O alta banca romaneasca a renuntat deja la stampila ceruta pana nu demult, atat pe propriile documente cat si pe cele solicitate clientilor. Chiar daca in Codul Fiscal este o mentiune expresa de cativa ani ca stampila nu este obligatorie nici pe contractele comerciale nici pe facturi, “old habits die hard”, si mai usor schimbi o lege decat obiceiurile impamantenite de zeci de ani. Chiar daca stampila, in forma ei actuala, este o reminiscenta sovietiva a unui model de stat de mult apus si in care, metaforic spus, “cine are stampila are puterea” , din motive pe care cred ca doar sociologii le pot explora, ne despartim atat de greu de ea!

Exista baze de date la ITM, la ANAF, la Serviciul de Evidenta a Populatiei, la Biroul de Credit (si aici e bine de mentionat ca toate bancile interogheaza Biroul de Credit, dar rezultatele sunt comparate in continuare cu documente), deci suficiente surse oficiale, informatizate si actualizate periodic.

Stim ca oricine a accesat un credit in alte tari, cu istorie matura a creditarii, spun ca “e mult mai simplu, ca e nevoie doar de 2-3 hartii, etc.”. Acest lucru nu inseamna nicidecum ca in tarile respective criteriile de calificare sunt sumare ori nu exista cerinte in acest sens. As spune chiar dimpotriva. Dar, in spate, sunt accesate si verificate incrucisat zeci de informatii existente si validate.

Drept urmare cred cu tarie ca o creditare debirocratizata este solutia, si nu problema, sistemului bancar din Romania.

Sursa: KIWI Finance Romania
+ Comentariu

0 Comentarii

Adauga un comentariu
* Camp obligatoriu